IOAN ROMEO ROȘIIANU
SCRISOARE DESPRE ATUNCI CÂND ÎMI ESTE DOR DE TINE ȘI DE MAMA MEA MARIA Iubito, în apropierea bisericii joase-n care-mi înnod rugăciunile șoptite pe ața subțire de-acum a vieții aerul mirose a smirnă și tămâie, soarele a blid și asfaltul crăpat a nisip scos din râul poluat a alge miroase ca atunci când îți încurcai urmele pe malul oceanului în care n-am ajuns niciodată atunci i-am spus soarelui unde ne va găsi dimineața după ce ne-am ascuns în brațele iubirii din vis am legat amintiri ca mama colțul batistei în care-și ținea banii așa a fost, Iubito și un dor imens mi s-a făcut de mama de ochii ei albaștri de părul cărunt căzut pe umerii obosiți de atâta muncă și viață mi s-a făcut. (Mai știi după ce am văzut că nu m-ai știut prețui am plecat și tu ai învățat din senin ce e ăla regretul iubirii?? ) Așa a fost, Iubito și după ce am plecat singurul meu noroc a venit din faptul că sufletul meu a știut mereu să se vindece singur atunci te-am rugat să fii atenteă...
