MORTEM EFFUGERE NEMO POTEST

 Va veni va veni iarna acoperă-mi viața c-un fulg s-aud îngerul cu goarna din tăcere să mă smulg COSTEL ZĂGAN

 COSTEL ZĂGAN: JOI 1 APRILIE 3000 N-am absolut niciun chef de glume vezi de pildă data acum am toate motivele să citez zicala o nenorocire nu pleacă niciodată singură pentru că și nenorocirea are nevoie de îndulcitori dacă se poate amari și cum adevărul nu costă nimic nimeni nu-l cumpără însă o hemoragie de idei mi-a blocat gura COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE

 ATÂT O POVESTE Dragă Kitty de fapt totul nu-i decât o aparență o iluzie o poveste pe care Dumnezeu o spune unui copil războiul nici nu există nici soldații care ne vânează ca pe-o pradă sălbatică hai copile trezește-te te-așteaptă doamna educatoare cu cornul și laptele viața merge înainte iar mustața lui Hitler e doar un basm mai prost ca motanul încălțat  

poesisalert pușca imaginară glonțul de argint COSTEL ZĂGAN

 Câte pietre fac un om și câți oameni fac o piatră până când ajunge-vom depărtarea ne mai latră COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

 Hotărârea a fost luată când mi s-a pus blestemul acela de fir de colb în ochi. - Nici cămașă nu ai pe tine poete, a mea-i strâmtă și nu te poate oploși îmi zise ieri?- Împlinirea nu o puteam face nici eu și nici ea, se pare că numai un Râu cosmic are dreptul de a înnoda zodiile. Peste două orizonturi se mai aude un fel de glas cu spatele înapoi; nu aștepta, nu așteptați pentru împrejurări a secat de tot izvorul. CONSTANTIN DRACSIN, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2002

Ac    ·  Distribuit pentru: Pri Poate genunchii n-au habar de Strâmtoarea Gibraltar de cântă ca doi nebuni ascunzând alte minuni Și de sânii tăi de fată ce-s a raiului erată Coapsele sublime dealuri poartă cerul valuri-valuri Şi-i răstoarnă iată brazda şi pe stânga şi pe dreapta Costel Zăgan, Ode gingaşe

 O stea și-a actualizat biografia născându-mă COSTEL ZĂGAN, POEMELE TURNULUI EIFFEL

 DE MULTE ORI PLÂNSUL sâmbăta pictez păpădii plictisite și un inel căzut de pe deget. spăl perdelele unei ferestre imaginare și încă mă mai iubesc. la noapte voi dormi mai puțin. în urma mea, viața merge înainte. ar trebui să las  totul baltă, să amestec bine culorile alea, până se vor împăca între ele. sau, mai bine, rămân așa, întoarsă spre lucruri inutile. e un fel de cauză și efect, cum, de multe ori, plânsul este un orgasm. nu, nu mă întorc. îmi descos pielea și fără să mă prefac că mă doare. e un loc în care n-am fost niciodată fericită cu aripile strânse.     CARMEN SECERE, MON AMOUR MA TRISTESSE, 2019

Mi-e dor de zarva frumuseţii tale, femeie! Costel Zăgan DE LA ALFA LA OMEGA Ce fără margini încântare ce cântec fără de-nceput ce taină revărsată-n mare femeia porneşte c-un sărut Ce cântec fără de-nceput femeia-ncepe cu sfârşitul dar niciodată n-am s-o uit femeia-i pâinea şi cuţitul Femeia-ncepe cu sfârşitul ce taină revărsată-n mare cu răsăritul şi-asfinţitul e cea mai pură întâmplare Un cântec fără de-nceput un iad unde-ai re-născut Toate reacţii

 La sfârșitul acestui poem te va trezi muzica florii de cireș iubito COSTEL ZĂGAN, VARA DIN SUFLET, 2023

 Azi  am citit un cireș din scoarță-n scoarță și toate cireșele m-au înnegrit pe de rost COSTEL ZĂGAN, POEME DEZGHIOCATE

DOCTOR POESIS CAUSA : CONSTANTIN KAVAFIS : CÂND SE TREZESC Încearcă să le păstrezi, poete, oricât de puține ar fi cele care rămân. Ale iubirilor tale spectre. Le pune, pe jumătate asc...

  Mâinile se roagă mângâind, iubito Despre tine înfloreşte teiul despre sânii tăi în floare ceru-mbracă-n stele cheiul valul mării rău mă doare Despre sânii tăi în floare toate florile-mi vorbesc dragostea care pe care demon cu chip îngeresc Toate florile-mi vorbesc ceru-mbracă-n stele cheiul dorul meu prea omenesc despre tine înfloreşte teiul Despre sânii tăi în floare îngerii nu pot să zboare (din volumul „Cezeisme II”)    

  Erezie cu sens giratoriu Publicat de  Costel Zăgan , 15 ianuarie 2015 Nu vă grăbiți Inefabilul este prins în capcana lucrurilor Poetu-l stârnește doar vers cu vers Cu pieptul tatuat cu stele cerul înaintează spre pământ Figurile de stil acoperă cât de cât vir tuale căi de acces spre lumea cealaltă Ultimul poem albatros iminent mă la să cu gura căscată Și totuși a cui e liniș tea ce stă ca un nod în gâtul acestei prăpăstii (Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II)