MORTEM EFFUGERE NEMO POTEST

Numai pietrele știu să tacă Alt cuvânt altă singurătate Costel Zăgan, Poeme infracționale, 1995

Iubito numai tu știi cum se dezbracă oglinda lacrimă după lacrimă Costel Zăgan, POEME INFRACȚIONALE, 1995

* A LUAT FIINȚĂ PRIMUL CENACLU LITERAR AL UNOR DEȚINUȚI * EL EDITEAZĂ REVISTA ”CAIETELE LUI CAIN” La Penitenciarul din Botoșani funcționează singurul cenaclu literar al deținuților. El se numește ”Atelier” și a fost înființat la inițiativa poetului profesor Costel Zăgan, condamnat pentru luare de mită.  Cenaclul, care se întrunește săptămânal la clubul deținuților, a început deja să fie cunoscut în viața literară. De asemenea, cu aprobarea comandantului penitenciarului, lt.-col. Adrian Bahmătă, poetul-deținut Costel Zăgan a participat la Concursul Național de Literatură ”Porni Luceafărul...”, unde a obținut Premiul I la secțiunea ”Grupaje literare”. Premiul în bani i-a fost trimis prin poștă acasă, iar revista literară ”Caiete botoșănene” i-a publicat un grupaj de versuri. De altfel, cenaclul ”Atelier”de la Penitenciarul Botoșani editează o interesantă revistă de cultură și educație, intitulată ”Caietele lui Cain”. Revista, cu apariție lunară, este multiplica...

* DEȚINUTUL ZĂGAN ÎȘI LANSEAZĂ VOLUMUL ”POEME INFRACȚIONALE” * ÎN ACEEAȘI ZI SE LANSEAZĂ ȘI O CARTE PREFAȚATĂ DE COMANDANTUL PENITENCIARELOR DIN ROMÂNIA La penitenciarul din Botoșani, sâmbătă 28 octombrie, cartea ”Hristos, lumina lumii”, de Ellen Gwhite. Prefața acestei cărți a fost scrisă de general de brigadă Ioan Chiș, comandantul penitenciarelor din România. În acest context a fost lansată și cartea unui deținut al penitenciarului respectiv, Costel Zăgan, un poet destul de cunoscut în zonă prin creațiile publicate în anii anteriori în presa locală, dar acum își săvârșește o pdeapsă privativă de libertate pentru falsuri pe care le-a comis ca secretar de școală. Cartea lui, ”Poeme infracționale” , a fost editată chiar în penitenciar într-un tiraj restrâns, cum s-ar spune, debutul editorial s-a produs în închisoare. ADEVĂRUL (ziar național independent), luni, 30 octombrie 1995 

Juriul Festivalului-concurs național de poezie și interpretare critică a operei eminesciene ”Porni Luceafărul...”, aflat la cea de-a XIII-a ediție, a decernat premiile celor mai merituoși participanți, după cum urmează: * MARELE PREMIU a revenit Anei-Maria Zlăvog, din Iași; * la SECȚIUNEA DEBUT ÎN VOLUM au primit premii din partea unor edituri și publicații: Radu Leluțiu - Sibiu; Lăcrămioara Lupașcu - Iași; Ion Andronic - Bârlad; Carmen Duvalma - Târgoviște; * la SECȚIUNEA GRUPAJE LITERARE au fost premiați: * Costel Zăgan - Botoșani, Cristian Contraș - Zalău, Dumitru Andreca - Drobeta Turnu Severin, Andrei Pătraș - Iași, Iolanda Vasiliu - Iași, Nicolae Corlat - Botoșani, Eryca Lang - Onești, Cristian Dimofte Antoniu - Botoșani, Dora Vatavu - Botoșani, Cristina Scarlat - Iași, Petruț Pârvescu - Dorohoi, Veronica Stănilă - Moinești, Luminița Cojocariu - Drobeta Turnu Severin; *  la SECȚIUNEA INTERPRETARE CRITICĂ A OPEREI EMINESCIENE câștigători au fost : Do...

Ne scrie poetul Costel Zăgan Aflat pentru cercetări în penitenciarul din Botoșani, poetul Costel Zăgan ne-a trimis următorul poem pe care-l redăm aici: BLÂNDUL PARADOX AL MELANCOLIEI Pentru a nu pune în primejdie oxigenul celorlalți ard în continuare împotriva cenușii Ce rug ipocrit și inima aceasta a mea prietene nu-i așa Jurnalul de Botoșani, 13-19 februarie 1995

   La Editura DRACOS din Botoșani, a apărut, în zece exemplare, volumul ” Poeme infracționale”, semnat de Costel Zăgan. Cartea cuprinde 39 de poezii și 12 ilustrații. Grafica (și a coperții) aparține lui Dragoș Teodorescu, editorul. Ceea ce lipsește este doar codul ISBN !     Până când Gazeta va putea publica o cronică literară, notăm impresii de la prima lectură. Tema obsedantă a poemelor este libertatea. O pun în relief titluri precum : ”LIBERTATEA: hipnoză și deziluzie ”, ”Invitație la LIBERTATE”. Și versurile, din care citez: ” a fi liber e totuși o artă / A FI LIBER E SINGURA ARTĂ”!    E lesne de ghicit că Editura DRACOS își are sediul în Penitenciarul Botoșasni și că altfel talentații Costel Zăgan și Dragoș Teodorescu sunt chiriașii de nevoie ai acestui așezământ. Primul, fost director de școală în satul Tudor Vladimirescu - Albești, a dat vreo zece diplome de absolvent unor repetenți intratabili, de la care aprimit niște biete 35 de mii de le...

   Oricât de ciudat ar părea, la Penitenciarul din Botoșani deținuții sunt invitați destul de des să participe la variate activități culturale și, implicit, educative, S-a conturat chiar o strategie a Inspectoratului județean pentru cultură, în această direcție, de educație a deținuților prin cultură și artă.      Dar, mai ales, există o preocupare constantă a domnului Napoleon Ungureanu, funcționar al penitenciarului de a-i angaja pe deținuți într-un complex de acțiuni cultural-educative. Ultima manifestare de acest gen a fost prezentarea în fața deținuților a DICȚIONARULUI BOTOȘĂNENILOR. A fost de față și autorul Dicționarului, domnul Ionel Bejenaru, care a vorbit auditorului.      Semnalăm și apariția la Penitenciar a unei reviste culturale intitulate CAIETELE LUI CAIN. Directorul actual al publicației este poetul Costel Zăgan. Lucrările de secretariat sunt asigurate de Octav Teodorescu, fost director al unei bănci din Darabani.   ...

SCRIITORI DIN BOTOȘANI                      TUȘE Cei care vin: Costel Zăgan    Poetul Costel Zăgan nu mai este așa de tânăr. Așa cum, pentru o vreme, nu mai este nici chiar așa de liber. Îl știu de multă vreme. Venea la Botoșani de la Albești, pentru a se întâlni un ceas-două cu scriitorii din Botoșani. Lăsa texte, pe unde credea c-ar fi rost de publicare. Îl admira pe Lucian Valea. Citea cu regularitate poezie. Cu încăpățânare a absolvit, după ani buni, cursurile Facultății de Filologie din Iași. A devenit profesor. N-a făcut efortul de a veni în oraș. A rămas la țară. A predat limba română. A ajuns chiar și director de școală. Luat de valul ”diplomației”, ca să-i zic așa, mai ales de acela al șomerilor care nu aveau încă zece clase, a gafat și și-a pierdut libertatea. Poate n-a fost chiar așa, cum doresc legiuitorii, că mare e grădina, ca de altfel și arsenalul legilor care spun că nu poți primi ajutor ...